(Simpla lectura din ciclul „Si cartea e buna” - „O cana plina de povesti” sau „De vorba cu un scriitor”)
Am rămas puţini cei de pe frontul cunoaşterii şi pentru a ne satisface această dorinţă nu mai avem aşa de mult timp pentru lectură. Pentru puţini dintre noi, lectura mai înseamnă încă un refugiu, încă un loc sacru şi plin de cunoaştere.
Dotaţi cu spirit de observaţie şi animaţi de dorinţa de a ne forma, câţiva profesori de
Cu această ocazie am avut privilegiul pentru prima dată în viaţă să descopăr un scriitor nu numai prin intermediul lecturii operelor sale ci şi prin dialogul direct cu el, de a-l descoperi ca om şi ca scriitor, de a pătrunde în intimitatea lui, de a-i afla unele poveşti care l-au marcat ca om.
Încă de la prima întrevedere cu domnul Cornel Nistea am simţit o legătură mai puternică decât accea între scriitor-cititor, o legătură strânsă, deoarece prin venele noastre curge aproape acelaşi sânge, el fiind născut într-o zonă de munte aproape de satul bunicilor mei. Lăsând la o parte această coincidenţă, aş putea spune că ne mai leagă şi pasiunea pentru scris şi lectură.
Întâlnirea mea cu domnul Cornel Nistea a însemnat o bună experienţă de viaţă, pentru un mic scriitor în devenire, mi-a dat mai multă încredere în încercarea mea de a scrie, şi în producerea unei opere de calitate, m-a ajutat de asemenea în înţelegerea rolului nostru în lumea lecturii, în descoperirea şi receptarea informaţiilor de valoare despre condiţia umană şi percepţia asupra tainelor lumii.
În mare parte întâlnirea ne-a demascat un scriitor, confesarea acestuia în faţa unui public tânăr este o adevărată experienţă de viaţă.
În poveştile din copilăria lui, experienţa primei traume şcolare, descoperirea plăcerii lecturii, emoţia primei apariţii în presa de prestigiu, dar şi în poveştile adolescenţei sale, fiecare dintre cei care l-au ascultat cu ochii mari şi uneori cu zâmbetul pe buze, s-au putut regăsi şi au putut învăţa ceva, fie din greşeli fie din experienţele pline de haz.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu